Prezentare Secția Teologie-Asistență socială (TAS)

Universitatea Babeș-Bolyai

Facultatea de Teologie Ortodoxă

Secția Teologie-Asistență socială (TAS)

Așa cum se știe, odată cu semnarea Protocolului cu nr. 9870/30.06.1991 dintre Ministerul Învăţământului, Patriarhia Română şi Secretariatul de Stat pentru Culte, Bisericii noastre i s-au redeschis câmpurile de prezență și acțiune socială în care era prezentă și înainte de instaurarea comunismului. În acest context au apărut la mai toate Facultățile de Teologie Ortodoxă secții de Teologie-Asistență socială, expresie a faptului că învățământul religios de toate gradele este natural legat de agenda și urgențele Bisericii în ansamblu. Euforiei începutului i-au urmat însă peste două decenii de incertitudini privind statutul teologului-asistent social, ajungând să avem angajați în proiectele caritabile eclesiale mai curând absolvenți “laici”, decât teologi pregătiți de noi.

Lipsa aceasta de perspectivă profesională, în ciuda eforturilor de lămurire a situației nefirești de a oferi o pregătire fără corespondent pe piața muncii, a dus la demotivarea potențialilor candidați și în curând la închiderea unor secții la câteva Facultăți. Nefirescul era cu atât mai mare cu cât, prin fonduri proprii, publice sau europene, Biserica își diversifica asistența socială, așa cum o face până azi.

Între timp, după tribulații și alinieri succesive la standardele Colegiului Asistenților Sociali, situația este în final reglementată, motiv să spunem azi că “meseria” de teolog-asistent social este cât se poate de atrăgătoare, atât în instituțiile laice (Direcții de Asistență Socială, Primării etc.), cât și în cele bisericești (așezăminte, asociații etc.). Așadar, ce ar putea să facă, în ce domenii să se angajeze un absolvent de Teologie-Asistență socială? Ei bine, așa cum se prevede în documentul-cadru Clasificarea Ocupaţiilor din România (COR), aprobat de Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale în 2018 (informațiile sunt publice și pot fi verificate), aflat în vigoare, un teolog-asistent social poate deveni:

asistent social (nr. COR 263501);

cercetător în asistenţă socială (263510);

asistent de cercetare în asistenţa socială (263511);

inspector social (263512);

consilier instituţii publice (111204);

specialist în resurse umane (242314);

consilier în domeniul adicţiilor (263502);

asistent social cu competenţă în sănătatea mintală (263505);

specialist în evaluarea vocaţională a persoanelor cu dizabilităţi (263506);

specialist în angajarea asistată (263507);

consilier în orientarea privind cariera (242306);

asistent pentru îngrijirea persoanelor vârstnice (263509);

agent în orientarea profesională a şomerilor/ agent informare privind cariera (235903);

instructor-educator pentru activităţi de resocializare (263508);

consilier forţă de muncă şi şomaj (235903);

consilier de probaţiune (261921);

consilier şcolar (235903);

ofiţer control doping (263503);

art-terapeut (263504);

consilier dezvoltare personală (242324);

consilier vocaţional (242315);

psihoterapeut de familie şi cuplu sau cu altă formare, după finalizarea stagiilor de formare.

Această ultimă precizare privitoare la stagiile de formare privește aproape toate ocupațiile de mai sus, pregătirea la nivel de Licență și Master neacoperind toate competențele cerute. În fapt, nici Facultățile de Sociologie și Asistență Socială nu pot oferi într-un timp atât de scurt toată paleta de abilități, rostul studiilor de bază fiind, cum le spune și numele, să ofere un fundament, o metodă și o criteriologie fără de care nicio profesie nu se poate legitima.

Poate că ar fi bine să le amintim potențialilor candidați, absolvenți de liceu sau la a doua Facultate, că statutul/meseria de “lucrător social” (Social Worker) este una din ce în ce mai importantă atât în Europa cu al ei sistem de stat social, cât și în alte părți. Inclusiv în țările fără sistem de protecție socială cum le avem în Europa, de pildă în SUA, rolul celor care intermediază între cazurile concrete și autorități este crucial, de avizul lor depinzând consecințe inclusiv juridice, precum plasamentul copiilor în afara familiei.

În fapt, dacă ar fi să dăm o definiție mai largă a asistentului/lucrătorului social aceasta ar suna astfel: este persoana care, îmbinând buna cunoaștere a legislației cu buna cunoaștere a psihologiei individuale și de grup, denunță o problemă și indică o soluție. Or, în acest caz este limpede că un teolog-asistent social, format la școala compasiunii bazate pe datele antropologiei biblice și a mesajului Evangheliei, având o dublă ancoră: Teologia Socială și Asistența Socială, va avea sau ar trebui să aibă un mai mare discernământ, o empatie profundă și un simț al răspunderii autentice. Asta nu înseamnă că astfel de calități nu le regăsim și la asistenții sociali “obișnuiți”.